„Oligofren” este un termen care este adesea întâlnit în medicină și psihologie, dar care poate fi destul de confuz pentru cei care nu sunt familiarizați cu vocabularul științific. Deși astăzi este considerat depășit și învechit, termenul are rădăcini în istoria medicală și a fost folosit pentru a descrie o gamă largă de tulburări cognitive. În acest articol, vom explica ce înseamnă „oligofren”, cum este folosit în prezent și ce conotații are în contextul modern al științei medicale.
Ce înseamnă „oligofren”?
Termenul „oligofren” provine din limba greacă, „oligos” însemnând „puțin” și „phren” însemnând „minte” sau „intellect”. Astfel, „oligofren” se traduce literalmente ca „minte slabă” sau „minte puțin dezvoltată”. În trecut, acest termen era folosit pentru a descrie persoanele cu retard mental sau cu dizabilități intelectuale semnificative, adesea caracterizate printr-o dezvoltare cognitivă mai lentă sau deficitară.
De-a lungul timpului, termenul „oligofren” a fost înlocuit în multe contexte cu expresia „dizabilitate intelectuală” sau „tulburare de dezvoltare intelectuală” deoarece termenul original are o conotație peiorativă și nu reflectă corect diversitatea și complexitatea acestor condiții.
Oligofrenia în trecut și utilizarea sa
În trecut, termenul „oligofren” era folosit de profesioniștii din domeniul sănătății pentru a desemna orice formă de dizabilitate intelectuală, indiferent de severitate. Aceasta includea o gamă largă de condiții, de la forme mai ușoare de dificultăți cognitive, până la forme severe de retard mental. Diagnosticul era, adesea, aplicat fără a ține cont de variabilitatea semnificativă a dezvoltării și abilităților cognitive ale persoanelor.
De-a lungul decadelor, concepțiile despre dizabilitățile intelectuale au evoluat considerabil, iar termenul „oligofren” a devenit din ce în ce mai puțin utilizat. În prezent, este recunoscut faptul că astfel de condiții nu sunt neapărat asociate cu „defecte” sau „slăbiciuni”, ci cu diferențe în modul în care creierul dezvoltă și procesează informațiile. De asemenea, termenul „oligofren” este considerat peiorativ și poate fi dăunător, contribuind la stigmatizarea persoanelor afectate.
Dizabilitatea intelectuală – termenul modern
Astăzi, termenul preferat pentru a descrie aceste condiții este „dizabilitate intelectuală”. Dizabilitatea intelectuală se referă la o deficiență semnificativă în funcțiile cognitive și în adaptabilitatea comportamentală, care afectează activitățile zilnice ale unei persoane. Aceasta poate include dificultăți în învățare, comunicare și în gestionarea sarcinilor cotidianului.
Conform diagnosticării moderne, dizabilitatea intelectuală este evaluată pe baza a două criterii principale:
- Funcționarea intelectuală – evaluată prin teste de IQ. De obicei, un IQ sub 70 este un indicator al unei dizabilități intelectuale.
- Adaptabilitatea comportamentală – se referă la capacitatea de a învăța și de a aplica abilități de viață, cum ar fi comunicarea, independența și gestionarea sarcinilor zilnice.
Este important de menționat că dizabilitatea intelectuală nu este o sentință definitivă asupra unei vieți lipsite de realizări sau satisfacții. Persoanele cu dizabilități intelectuale pot avea o viață împlinită, cu sprijin adecvat și oportunități de dezvoltare personală și profesională.
Cauzele dizabilităților intelectuale
Dizabilitatea intelectuală poate fi cauzată de mai mulți factori, printre care:
- Factori genetici: Unele dizabilități intelectuale sunt cauzate de anomalii genetice, cum ar fi sindromul Down sau sindromul X fragil.
- Factori de mediu: Expunerea la substanțe toxice în timpul sarcinii (alcool, droguri, infecții) sau complicații la naștere pot duce la dizabilități intelectuale.
- Boli și traume: Anumite infecții, traume cerebrale sau lipsa oxigenului în perioada critică a dezvoltării pot influența capacitățile cognitive ale unei persoane.
Efectele sociale ale utilizării termenului „oligofren”
De-a lungul istoriei, folosirea termenului „oligofren” a contribuit la marginalizarea și stigmatizarea persoanelor cu dizabilități intelectuale. Aceste etichete, de multe ori reduse la un diagnostic simplist, pot influența modul în care societatea percepe și tratează persoanele afectate.
Astăzi, abordările moderne se concentrează pe integrarea acestor persoane în societate, promovând înțelegerea și respectul față de diferențele individuale. În educație, locuri de muncă și alte domenii, există politici care încurajează incluziunea și sprijinul pentru persoanele cu dizabilități intelectuale, ajutându-le să participe activ la viața comunității.
Concluzie
Termenul „oligofren” are o istorie lungă și a fost folosit în trecut pentru a descrie diferite forme de dizabilitate intelectuală. Astăzi, însă, acest termen a fost înlocuit cu expresia „dizabilitate intelectuală” pentru a reflecta o înțelegere mai complexă și mai respectuoasă a acestor condiții. Conștientizarea și utilizarea unui limbaj corect sunt esențiale pentru a sprijini integrarea și bunăstarea persoanelor afectate de dizabilități intelectuale, în loc de a perpetua stereotipuri și stigmatizare.
Sursă: presage.ro
